În timpul regimului comunist din România, Nicolae și Elena Ceaușescu au exercitat un control autoritar asupra țării și resurselor ei. În ciuda pretențiilor lor de a renova și transforma numeroase clădiri istorice și monumente în stilul lor, Castelul Peleș a rămas o excepție notabilă. Acest lucru s-a datorat, în mare măsură, unei povestiri ingenioase despre o “ciupercă misterioasă”.
Castelul Peleș, o capodoperă arhitecturală situată în Munții Carpați, a fost construit pentru regele Carol I și a servit ca reședință regală de vară. În timpul Epocii de Aur, când Ceaușescu a dorit să-și impună stilul și ideile sale asupra acestui loc istoric, muzeografii și custozii castelului au găsit o metodă inteligentă de a-i descuraja.
S-a răspândit o poveste despre o ciupercă periculoasă, presupusă a fi prezentă în lemnăria castelului, care ar fi putut pune în pericol sănătatea oricui ar fi fost expus la aceasta. Chiar dacă existența acestei ciuperci a fost doar o stratagemă menită să-i descurajeze pe soții Ceaușescu să facă modificări nedorite, impactul povestirii a fost semnificativ.
Cuplul dictatorial Ceaușescu a fost convins să evite să facă schimbări majore în Castelul Peleș sau să-și impună propriile lor viziuni asupra clădirii, sub amenințarea presupusei ciuperci “periculoase”, a cărei spori puteau să iasă din lemnărie și să infeteze aerul și mobilierul casei. Această frică și neliniște i-au determinat nu doar să se abțină de la orice intervenție amplă sau modificare semnificativă, ci și să viziteze castelul cât mai rar posibil, temându-se de posibilele consecințe asupra sănătății lor.
Astfel, strategia inteligentă a muzeografilor și a custozilor Castelului Peleș a servit ca strategie de protecție pentru această bijuterie arhitecturală, permițându-i să-și păstreze frumusețea și autenticitatea în ciuda presiunii regimului comunist din acea perioadă.
