Votul nu este întotdeauna un semn al opțiunii reale, deși de-a lungul istoriei termenul de „alegeri” s-a folosit atât pentru competițiile electorale democratice, cât și pentru formele corupte de vot din statele dictatoriale. În aceste cazuri, alegerile sunt mai degrabă o ceremonie de confirmare a puterii, reamintind cetățenilor obligația de a accepta necondiționat deciziile regimului și servind la identificarea opozanților, anume cei care refuză să-și exercite dreptul la vot.
În democrații, votul și participarea largă asigură tranziția pașnică între guverne și legitimează schimbările regimului. În schimb, în statele nedemocratice, votul este folosit pentru a menține stabilitatea și imunitatea regimului, așa cum a fost și cazul României în perioada comunistă.
VOTAȚI SOARELE! În alegerile din 19 noiembrie 1946, în contextul prezenţei Armatei Roşii pe teritoriul ţării și al instaurării Guvernului procomunist cu un an și jumătate în urmă (6 martie 1945), comuniștii, sub numele de Blocul Partidelor Democrate, au fraudat rezultatele, preluând și puterea legislativă. Toate acestea au avut loc în urma unei intense campanii electorale, în care au fost distribuite masiv materiale cu simbolul soarelui, atât sub formă de pliante, cât și afișe sau inscripții în diverse locuri din localități și comune. Unele inscripții au fost atât de durabile încât încă există și astăzi pe zidurile clădirilor vechi.
Dictatura comunistă din România, care a durat peste patruzeci de ani, a menținut un Parlament unicameral numit „Marea Adunare Națională”, căruia Constituțiile din 1948, 1952 și 1965 îi atribuiau puteri extinse în toate domeniile, considerându-l organul suprem al puterii în stat. În fapt, rolul acestui organ era unul mai mult formal, majoritatea legilor și a deciziilor fiind luate direct de către Guvern.
Astfel, regimul comunist a încălcat principiul separării puterilor în stat, suprimând, la fel ca orice dictatură, spiritul democratic al țării. În doctrina oficială se menționează, în schimb, așa-numitul „principiu al colaborării puterilor în stat”, ce presupune subordonarea tuturor puterilor față de Partidul Comunist.
Și totuși, pentru ce mergeau românii la vot în perioada comunistă? Chiar dacă existau campanii electorale și procesul semăna destul de mult cu cel din prezent, românii de rând nu aveau dreptul de a alege direct conducătorul țării, ci votau la alegerile legislative, adică pentru Marea Adunare Generală care avea, așa cum s-a menționat și mai sus, un rol mai mult formal.
Prezența la vot era întotdeauna foarte ridicată, însă este important de menționat că cei mai mulți dintre români participau la alegeri din obligație sau de teama de a nu fi luați în vizor de Securitate ca fiind împotriva sistemului comunist.
