Crime din comunism: asasini în serie, anchete mușamalizate și tăcere impusă de regim

„Pe vremea comunismului, aveai siguranță când mergeai pe stradă, nu ca acum”

Conform unui studiu realizat de INSCOP la comanda Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), publicat în iulie 2025, 75,1% dintre români cred că în comunism exista mai multă siguranță publică.
Dar această percepție romanticizată ignoră realitatea dură: infractionalitatea în comunism a fost mascată printr-un control strict al presei și prin tăcerea impusă de regim. Crimele în comunism existau, dar nu se dădeau detalii în presă despre acestea și nu ajungeau niciodată pe prima pagină.

Mai jos explorăm patru cazuri șocante care dezvăluie fața nevăzută a criminalității în perioada comunistă, cazuri ignorate sau mușamalizate de autoritățile vremii.

Crimele din Poiana Brașov – „Operațiunea Bradul” și vinovatul nevăzut

Între 1969 și 1971, patru femei – inclusiv turiste – au fost batjocorite și ucise în mod brutal în stațiunile montane din județul Brașov. Presa a fost redusă la tăcere, dar crimele circulau din vorbă în vorbă. Erau detalii macabre: strangulare, viol, cadavre abandonate în pădure sau acoperite cu frunze.

Cazurile au fost investigate în secret sub numele de „Operațiunea Bradul”. Unul dintre suspecți, colonelul Stelian Perianu, era ofițer DIE și soțul uneia dintre victime. Deși probele îl incriminau direct, influența sa l-a scos basma curată. Cazul a fost închis în 1986, iar documentele investigațiilor au fost distruse. Acesta este unul dintre cele mai tulburătoare exemple de criminali în serie din comunism care nu a fost niciodată prins, adevărul fiind mușamalizat.

Ion Rîmaru – Vampirul care a terorizat Bucureștiul

La începutul anilor ’70, Bucureștiul a fost paralizat de teroare. Un criminal în serie ataca femei pe timp de noapte, în zone întunecate și slab patrulate. Multe dintre victime au fost violate, mușcate, mutilate, iar unele victime au fost tăiate pentru a li se mânca sângele.

Ion Rîmaru a fost prins în 1971 și executat. Tatăl lui Rîmaru fusese și el un criminal în serie, pe care regimul comunist l-a lăsat liber timp de zeci de ani. Acest caz de infractionalitate în comunism a fost ascuns de autorități până când nu a mai putut fi evitată divulgarea, situația scăpând din control.

Anca Broscățeanu – Eroare judiciară sau crimă acoperită?

În iulie 1977, capitala a fost zguduită de descoperirea unor pachete cu rămășițele unei tinere femei. Victima, Anca Broscățeanu, venise din Sibiu pentru a da examen la facultate. Anchetatorii au acționat rapid: au arestat și torturat un taximetrist, Gheorghe Samoilescu, care a „mărturisit” sub presiune.

Adevărul a ieșit la iveală abia în 1981, când Romca Cozmici a fost prins încercând să repete aceeași crimă. În posesia sa s-a găsit ceasul Ancăi, care avea sub capac fotografia prietenului ei. În timpul anchetei, Romca a mărturisit crima. Acest caz rămâne una dintre cele mai grave erori judiciare – sau poate o crimă acoperită deliberat. Crima a fost gestionată politic, fiind găsit un vinovat fals doar pentru a întreține ideea de siguranță publică în comunism, în special în urma scandalului cu Ion Rîmaru.

Asasinul de Anul Nou – Patru ani, patru copii uciși

În perioada 1985–1988, în fiecare noapte de Anul Nou, un copil orfan era găsit mort în Buzău, înjunghiat cu 24 de lovituri. Crima avea aceeași „semnătură”. Autorul era Grigore Uruc, un țăran fără educație care a reușit să păcălească autoritățile timp de patru ani, deși Nicolae Ceaușescu însuși ceruse rezolvarea urgentă a cazului.

Aceste crime în comunism au arătat limitele unui aparat represiv care, în ciuda brutalității sale, era incapabil să identifice un criminal în serie periculos. Uruc a fost prins abia în 1988 și executat. A fost penultimul condamnat la moarte din România. Tragedia este că victimele sale – copii vulnerabili, lipsiți de protecție – au fost neglijate de un sistem care pretindea că are grijă de toți.

Concluzie: Crime ascunse, tăcere impusă

Aceste cazuri sunt doar câteva dintre multiplele crime în comunism care nu au fost investigate corect sau au fost ascunse opiniei publice. De la criminali în serie protejați de sistem, la anchete mușamalizate și victime ignorate, adevărul despre infractionalitatea în comunism a fost distorsionat pentru a păstra iluzia unui regim „sigur”.

La Muzeul Comunismului din București, spunem povestea comunismului dincolo de nostalgie. Vă invităm să descoperiți realitatea dincolo de propagandă vizitând muzeul aflat în Centrul Vechi, pe Strada Covaci 6.