În perioada 1947 - 1989, s-au răspândit multe idei incorecte despre regimul comunist, multe dintre ele rămânând în mentalul colectiv al românilor până în ziua de astăzi. Haideți să demontăm împreună 5 dintre aceste mituri despre comunismul în România.
#1 „Toată lumea avea un loc de muncă” În perioada comunistă, a fost introdus conceptul de „vagabondaj” care definea orice persoană din populația adultă activă care nu avea o ocupație. Pentru a putea oferi tuturor posibilitatea de a munci, regimul a creat constant noi locuri de muncă, însă acestea erau, de cele mai multe ori, redundante. Spre deosebire de mediul privat, unde accentul este pus pe productivitate, statul comunist a creat un surplus de resursă umană, ceea ce a însemnat, în multe cazuri, remunerație mai scăzută pentru angajați și costuri de întreținere mai mari pentru stat. Astfel, multe întreprinderi au funcționat fără a produce niciun fel de profit și fără posibilitatea de a investi în retehnologizare, ceea ce a determinat închiderea multora dintre ele pe parcursul anilor '90. Acest lucru determină, până în ziua de astăzi, puternice resentimente în inimile românilor victime ale acestui fenomen. Este simplu: imaginează-ți că cei 6% din populație (rata șomajului) sunt angajați, începând de mâine, să îndeplinească diverse funcții redundante în stat. Eficiența aparatului de stat nu va crește, însă costurile de întreținere ale resursei umane, care sunt plătite tot din buzunarul românilor, vor crește.
#2 „Economia era mult mai prosperă decât în ziua de astăzi” Numerele oficiale arată că PIB-ul s-a triplat față de 1989. De asemenea, România exportă de aproape patru ori mai mult decât în 1989. Salariul mediu era de ~3000 lei (echivalentul a ~1900 lei astăzi), ceea ce înseamnă că salariul mediu din ziua de astăzi este de aproximativ două ori și jumătate mai mare. Exemplu: Dacă pentru cumpărarea unei mașini Dacia în anii '80 erau necesare aproximativ 25 de salarii, în ziua de astăzi, pentru o mașină similară, sunt necesare doar aproximativ 14 salarii. În cazul alimentelor, dintr-un salariu mediu, astăzi ne permitem să cumpărăm de aproximativ trei ori mai multe decât în anii '80. Totodată, este important de menționat faptul că multe dintre produsele de bază precum uleiul, benzina, pâinea, carnea etc. erau „date pe cartelă” (raționalizate), ceea ce însemna că oamenii puteau cumpăra o cantitate limitată și de multe ori erau nevoiți să aștepte ore în șir la coadă sau să cumpere produse „pe sub mână”. De asemenea, produsele de import, precum cafeaua, ciocolata, bananele și portocalele erau foarte greu de procurat, spre deosebire de ziua de astăzi.
#3 „Ceaușescu a fost singurul care a reușit să plătească toată datoria externă a României” Acest lucru este adevărat, însă plata s-a realizat în mod forțat, printr-un sacrificiu enorm al populației, în timp ce Nicolae Ceaușescu locuia în palatul său din cartierul Primăverii. Statul comunist exporta în anii '80 o mare parte a produselor pe care țara le producea și limita considerabil importurile. Astfel, românii au suferit de lipsuri acute în ceea ce privește mare parte a bunurilor de consum, precum produsele alimentare, combustibilul și electricitatea. Pe parcursul anilor '80, cozile la magazine și benzinării s-au mărit, penele de curent au fost tot mai dese, temperatura din apartamente pe timpul iernii a scăzut, iar apa caldă și gazele erau livrate din ce în ce mai limitat, în încercarea dictatorului de a „strânge cureaua”. Faptul că România a încheiat perioada comunistă cu 0 datorii externe nu a fost de niciun folos pentru populația României, rămasă înfometată și umilită. De altfel, în prezent, unele dintre cele mai dezvoltate țări din lume, precum SUA, Marea Britanie sau Japonia, se află în topul statelor cu cele mai mari datorii din lume. Efortul absurd al României de a achita datoria a fost cu atât mai zadarnic cu cât după 1991, multe dintre țările foste comuniste au fost ajutate să-și achite datoriile externe, unele dintre datorii fiind chiar șterse complet.
#4 „Pe vremea comunismului se făcea școală, nu ca acum” La primul recensământ postdecembrist, în 1992, s-a determinat că aproape 1 milion de români nu absolviseră nici măcar școala primară, iar 4,5 milioane de persoane aveau doar patru clase terminate. Aceste lipsuri în educație au fost prezente în special în mediul rural, unde lipsa de investiții din perioada comunistă s-a reflectat inclusiv după căderea regimului. Accesul în universități era puternic limitat și locurile erau adeseori rezervate special celor al căror părinți aveau diverse funcții importante în stat. Totodată, istoria pe care o învățau elevii era modificată astfel încât să se potrivească idealurilor regimului comunist. Perioada monarhiei în România (1866 – 1947) era uitată cu totul, accentul fiind pus pe figuri istorice așa cum sunt Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân etc., Ceaușescu căutând în mod constant și să se asemene cu acești eroi naționali. Copiii erau îndoctrinați încă de la o vârstă fragedă; cei mai merituoși erau răsplătiți cu diverse funcții în organizații propagandistice pentru tineret, precum Șoimii Patriei, Pionierii sau UTC-iștii. De asemenea, atât elevii, cât și studenții erau chemați să presteze muncă gratuită în agricultură în beneficiul statului, iar refuzul participării putea aduce repercusiuni grave.
#5 „Ceaușescu a dat case românilor” Pentru a putea aduce persoane din mediul rural în marile centre industriale, în perioada comunistă au fost construite numeroase cartiere de blocuri în mărginimile marilor orașe. Persoanele care locuiau în acele apartamente plăteau chirii statului, ca după aproximativ 20 de ani să poată deveni proprietari. Astfel, a spune că oamenii au primit locuințe pe gratis este o afirmație falsă. La fel ca în ziua de astăzi, persoanele cu venituri stabile își puteau achiziționa, în timp, o locuință, plătind lunar o sumă de bani. Regimul comunist nu permitea oamenilor să-și aleagă exact apartamentul pe care și-l doreau. Opțiunile erau strict limitate de numărul de copii al familiei și dacă membrii familiei aveau sau nu funcții speciale în stat. În plus, majoritatea apartamentelor rezervate oamenilor de rând erau de dimensiuni foarte mici și cu pereți subțiri, fiind numite, în mod ironic, „cutii de chibrit”. Chiar și așa, este adevărat faptul că prețul locuințelor în vremea comunismului era mai scăzut decât în ziua de astăzi și că formalitățile birocratice erau mai puțin complicate.
Citește și articolul nostru despre nostalgia comunistă: https://undevaincomunism.com/ro/nostalgia-danger-or-normality/
De asemenea, te invităm să vizitezi Muzeul Comunismului din București, situat pe Strada Covaci, nr. 6, în Centrul Vechi al Capitalei. Bilete: https://undevaincomunism.com/ro/buy-tickets/
