Astăzi, 28 octombrie, de Ziua Internațională a Animației, vorbim despre ce a însemnat pentru noi – și totodată pentru perioada regimului comunist – Ion Popescu-Gopo.
Născut în București în 1923, Gopo a debutat în 1939 publicând caricaturi, iar în 1949 a lucrat la prima sa animație. Ceea ce l-a propulsat în atenția internațională a fost câștigarea unor premii peste hotare, în special premiul Palme d’Or la Cannes, obținut în 1957 pentru animația „Scurtă istorie”. În această animație apare celebrul Omuleț al lui Gopo, personaj devenit faimos, de care ne amintim până în ziua de astăzi. Premiul de la Cannes a fost doar începutul unei cariere bogate în distincții.
Deși Gopo era fascinat de animațiile americane, el spunea că nu dispune nici de abilitățile, nici de resursele tehnice necesare pentru a realiza filme de nivelul celor produse de Disney. În schimb, a ales să se axeze pe mesaj și simbolism. Animațiile sale explorau adesea problemele omului contemporan, cu un mesaj atât de puternic încât putea fi comprimat și transmis în doar câteva minute. Această direcție, denumită chiar de către el ca fiind o „revoltă anti-Disney”, a atras atenția criticilor internaționali.
„Când am văzut că nu pot să egalez perfecțiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumusețe-nu, culoare-nu, gingășie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul.” – Ion Popescu-Gopo
Poate cea mai importantă moștenire a „omulețului” lui Gopo este ideea că desenele animate nu trebuie asociate doar cu perioada copilăriei, ci pot transmite mesaje puternice și publicului adult. „Am făcut un omuleț cu mare economie de linii. Ochii lui sunt două puncte, nu și-i poate da peste cap și nici nu se uită galeș. Mi-am redus de bunăvoie posibilitățile. Gura lui este aproape imobilă. Nu am folosit nici expresia feței. Subiectul însă a căpătat forță.” – Ion Popescu-Gopo
De asemenea, trebuie menționat faptul că Gopo a fost un pilon de bază al studioului Animafilm între 1964 și 1989 unde, împreună cu alți artiști, a reușit să ducă animația românească peste hotare. Deși a experimentat și în domeniul filmului de lungmetraj, Gopo a continuat să inoveze în animație, explorând inclusiv animarea obiectelor în anii ’80. Povestea lui Gopo este una despre talent și ingeniozitate, formate în limitele vremii. Este greu de spus dacă ar fi realizat mai multe dacă ar fi avut resurse mai bogate sau dacă tocmai această austeritate l-a determinat să creeze stiluri și narațiuni inovatoare. Pe lângă contribuția sa în lumea animației, Gopo a influențat și cinematografia românească, adaptând basme într-un stil experimental și modern pentru acea perioadă.
Chiar dacă nu toți am crescut cu animațiile lui Gopo, această mare personalitate artistică a influențat profund lumea animației. Astfel, unul dintre cele mai importante evenimente ale cinematografiei românești – Premiile Gopo – îi poartă numele începând din 2007. Din păcate, Ion Popescu-Gopo s-a stins din viață cu doar o lună înainte de Revoluția din 1989 și nu vom ști niciodată ce ar fi putut realiza acest mare artist într-o lume în care i s-ar fi permis să creeze liber, fără constrângerile regimului totalitar comunist.
Ce animații moderne crezi că i-ar fi plăcut cel mai mult lui Gopo? Te așteptăm la Muzeul Comunismului din București pentru a descoperi în ce feluri surprinzătoare a influențat cenzura lumea artiștilor români în timpul regimului comunist.